User-Review Sigma Art 24mm f/1.4 DG HSM Canon

User-Review Sigma Art 24mm f/1.4 DG HSM Canon

In septembrie 2012, Sigma Global Vision a anuntat restructurarea productiei de obiective in trei mari categorii: Contemporary, Art si Sports.

Lentilele din Contemporary pun accent pe portabilitate si versatilitate avand, in acelasi timp, o optica buna.

Seriile Art si Sports beneficiaza de o constructie de exceptie si de o optica sofisticata.

Produsele din gama Art merg pe principiul libertatii de miscare a fotografului atunci cand vine vorba de exprimarea sa artistica prin cadrele realizate. De aceea, lentilele Art, fie ca sunt prime-uri sau zoom-uri, dispun de diafragme rapide care permit abordari creative ale subiectelor fotografiate.

Personal, am inceput relativ recent sa folosesc lentile third-party, neavand foarte mare incredere in reverse-engineering-ul inginerilor japonezi. Stiam ca exista probleme la auto focus, precum inconsistenta si calibrare, claritate, distorsiuni si aberatii cromatice.

Totusi, dorind un obiectiv fish-eye luminos, am pus ochii pe Sigma 15mm F/2.8 EX DG si uite asa am patruns in lumea lentilelor Sigma.

Apoi a urmat un macro de 105mm si aceste doua “sticle” m-au convins ca ori sunt eu extraordinar de norocos, ori Sigma si-a rezolvat problemele trecutului. Nici urma de inconsistenta sau decalibrare la AF.

O urma subtila de reticenta mai persista, insa  cand am imprumutat, pentru teste, Sigma 24mm F/1.4 Art.

Vorbim deja de o diafragma extrem de deschisa care, combinata cu o focala scurta, necesita o optica foarte sofisticata pentru a obtine rezultate bune.

Surpriza a venit chiar de la primul cadru, realizat in interiorul magazinului Photosetup in conditii de lumina slaba, la f/1.4. Lentila parea perfect calibrata si AF-ul functiona perfect (vezi foto 1 mai jos)

Urma sa ma conving de acest aspect, precum si de altele, pe parcursul testelor, atat pe full frame cat si pe crop.

In cele trei saptamani cat obiectivul a fost la mine, am realizat cu el aproape 1.500 de cadre iar ratarile de AF au fost minime, datorate in mod special conditiilor de lumina scazuta.

Constructie:

Sigma 24mm f1.4 Art beneficiaza de o constructie foarte rafinata, solida si delicata in acelasi timp. Cand spun solida ma refer la rezistenta lentilei la vreme rea, iar delicata la senzatia creata vazului si simtului tactil in contact cu obiectivul.

Materialul compozit de culoare negru mat, in combinatie cu celelalte elemente inscriptionate, de culoare alba, stantarea literei A in ton cromat, evoca eleganta si rafinament. Senzatia la atingere este delicata – nimic rugos avand, insa, un grip foarte bun.

Inelul de focus este generos ca dimensiuni si ofera o cursa de aproximativ 100 de grade. Nu e nici rigid, nici lax, este exact ce trebuie sa fie in cazul focalizarii manuale.

Filetul pentru filtrele prin insurubare este pe 77mm si e din plastic, insa nu am avut probleme in a monta pe el atat filtre circulare cat si inel cu holder pentru filtre lamelare.

La capatul opus, montura este metalica si nu beneficiaza de un gasket (garnitura de cauciuc) pentru etanseizare pe camera. Acest aspect m-a dezamagit un pic in conditiile in care celelalte obiective pe care le detin, Canon din seria L, sunt weather sealed. Studiind situatia am constatat ca nicio lentila din gama Art nu are gasket si m-am intrebat de ce oare inginerii de la Sigma au omis un aspect atat de banal.

Raspunsul a venit in timpul celor cateva zile cu ploaie mocaneasca sau umiditate crescuta in care obiectivul a stat, neacoperit, atat pe trepied cat si in mana: niciun strop de apa nu a patruns in aparat sau nu s-a asezat pe elementul optic posterior. Nu imi explic cum s-a intamplat asta, dar iau faptele ca atare.

O alta surpriza placuta a fost rezistenta parasolarului la zgariere. Fiind un obiectiv imprumutat mi-am facut procese de constiinta asupra starii in care il voi returna. Teama venea din experienta pe care am avut-o cu propriile lentile, obiective de doua ori mai scumpe de la Canon, ale caror parasolare prezinta zgarieturi doar de la simpla asezare pe masa. Nu a fost cazul cu Sigma 24mm, materialul din care e confectionat parasolarul fiind imun ca acest gen de zgarieturi. In acelasi context, nici pe corpul obiectivului nu a aparut nici cea mai mica urma de folosire.

Tot aici as vrea sa mai evidentiez respectul companiei Sigma fata de client. Obiectivul vine insotit de parasolar si de o gentuta de transport, fapt care la Canon exista doar la obiectivele scumpe din seria L. Mai mult, gentuta de la Sigma este un veritabil toc pentru transport, cea de la Canon fiind doar o husa simpla pentru depozitare. Chiar si cele pe care le am la 70-200mm si 100-400mm sunt subtiri si ofera o protectie cel mult spus…minima.

Optica:

Calitatea optica a lui Sigma 24mm Art plaseaza acest obiectiv in topul prime-urilor de 24 mm.  Luand in considerare si pretul, aceasta lentila merita cu prisosinta locul intai in acest top.

Obiectivul este compus din 15 elemente optice aranjate in 11 grupuri, din care trei lentile sunt FLD (“F” low dispersion), patru SLD (super low dispersion) si doua asferice.

Acest sofisticat sistem optic conduce la rezultate excelente, traduse in control eficient al aberatiilor cromatice, optice, distorsiunilor si indicelui de transmisie a luminii.

Claritatea (acutanta, sharpness) este extraordinara si incepe chiar de la o valoare de f/1.4 a diafragmei in centrul imaginii, atat pe senzor full frame cat si pe crop (FOTO 20 – f/1.4 si FOTO 21 – crop 100%).

Sharpness-ul in colturi creste de la f/2.5, iar la f/3.2 este deja perfect utilizabil (FOTO 22 – f/2.5 si FOTO 23 – f/3.2).

 

Bokeh-ul, sau calitatea blurului de fundal este, asa cum ma asteptam de la o diafragma de f/1.4 si de la cele noua lamele rotunjite, fantastic. Efectiv, la f/1.4 background-ul se topeste intr-un efect creamy (FOTO 26 – f/1.4, full frame si FOTO 27 – f/1.4, pe crop).

Obiectivul prezinta o deformare geometrica minima, efect de butoi (barrel distortion), foarte simplu de corectat in Lightroom sau camera RAW (FOTO 2 – necorectat, FOTO 3 – corectat).

Flare-ul si ghostingul sunt foarte bine controlate, fara pierderi mari de contrast si claritate (veiling flare). Dupa cum se stie, ghostingul este mai pregnant la diafragmele inchise (FOTO 4 – f/1.4, FOTO 5 – f/16 si FOTO 6 – f/16).

Totodata, ca efect al flare-ului si al celor 9 lamele rotunjite ale diafragmei, obtinem efecte spectaculoase cu 18 raze atunci cand fotografiem contra unor surse de lumina in diafragma inchisa (FOTO 7 – f/11).

Aberatii cromatice (color fringing) eu nu am descoperit la acest obiectiv, oricat de mult m-am straduit in vederea unei evaluari corecte a acestuia (FOTO 8, 9 si 10, profil culoare necorectat).

Coma si Astigmatismul, ca aberatii optice, nu au fost prezente la o valoare a diafragmei de f/2.8, adica aceea la care am fotografiat Calea Lactee. Este bine cunoscut faptul ca cele mai bune obiective pentru astrofotografie sunt cele lipsite de coma, aberatie care apare in colturile si marginile cadrului. Fotografia de mai jos (FOTO 11 – 20s, f/2.8, ISO 3200) reprezinta un crop de 100% in coltul din dreapta sus din orifinal si putem observa cat de bine este controlat acest tip de aberatii. Excelent obiectiv pentru fotografierea cerului instelat!

Am lasat vignetarea la sfarsit deoarece, pentru anumite persoane, aceasta ar fi principalul minus al lui Sigma 24mm Art.

Da, exista o vignetare mare la f/1.4, cam de trei stopuri de lumina, corectabila insa fara probleme in editare (FOTO 12 – f/1.4).

Vignetarea este mult mai putin pronuntata pe camere cu senzor crop (FOTO 13 – f/1.4).

Pe full frame aceasta incepe sa dispara de la f/2.5 (FOTO 14 – f/2.5) iar la f/2.8 (FOTO 15 – f/2.8) abia daca mai este vizibila.

 

Pe senzor crop vignetarea scade de la f/1.6 (FOTO 16 – f/1.6) si devine imperceptibila la f/1.8 (FOTO 17 – f/1.8).

Din punctul meu de vedere vignetarea nu este un minus, atata timp cat aceasta e corectabila printr-un simplu click in post procesare, ba chiar e benefica in anumite conditii. Stiind ca acest efect apare la diafragme deschise trebuie sa ne intrebam de ce fotografiem la aceste valori mari. Si avem, in principiu, doua situatii: 1 – in lumina scazuta, pentru a mentine timpul de expunere si ISO la valori decente si 2 – pentru separarea subiectului de fundal, in cazul portretelor sau subiectelor close-up sau pentru crearea unui bokeh placut. In prima situatie, asa cum ziceam vignetarea e usor de fixat in post. In cea de-a doua, de multe ori chiar avem nevoie de acest efect pentru accentuarea subiectului, fiind bine cunoscut faptul ca zonele luminoase atrag privirea (FOTO 18 – f/1.4, full frame si FOTO 19 – f/1.4, pe crop – fara corectie). De aceea, pentru mine vignetarea la diafragme deschise nu este un neajuns.

Focus:

Asa cum aminteam la inceput, lentila pe care am avut-o in teste nu a avut nevoie de nicio calibrare, fie pe full frame sau pe crop (FOTO 24 – f/1.4, full frame si FOTO 25 – f/1.4, crop).

Viteza autofocusului este decenta, totusi mai redusa decat la celelalte lentile Canon L pe care le detin. Insa, avand in vedere ca acest aspect conteaza mai ales in fotografia action/sports, pe modul AI servo, nu am gasit deranjant acest fapt in gama de utilizare a acestui obiectiv. Nici peisajul nu a disparut, nici portretul nu a fugit si nici casa fotografiata nu s-a daramat.

Precizia autofocusului este exemplara chiar si in conditii de lumina scazuta, la diafragma maxima. Am ratat foarte putine cadre si asta doar in cazul extrem descris inainte. Principala mea temere, legata de precizia autofocalizarii la un produs third-party, mi-a fost complet inlaturata prin utilizarea acestei lentile.

Obiectivul beneficiaza de full time manual focus sau manual focus override care, combinat cu o cursa lina a inelului de aproximativ 100 de grade, reprezinta o optiune tentanta pentru videografi. Nu am testat obiectivul in modul video atat din lipsa de timp cat si pentru faptul ca, personal, prefer sa-mi realizez materialele video cu o camera dedicata.

 

Domenii recomandate:

Peisaj, fotojurnalism, astrofotografie, strada, arhitectura, environmental portraits, evenimente, low light situations.

 

Raport calitate-pret:

In opinia mea merita locul intai in esalonul prime-urilor de 24 de mm. La jumatate de pret fata de Canon EF 24mm f/1.4L II USM, si la mai putin de jumatate de pret decat Nikon AF-S NIKKOR 24mm f/1.4G ED, adaugand calitatea rezultatelor, Sigma 24mm f/1.4 DG HSM Art este un pariu castigat.

Alte fotografii realizate cu Sigma 24mm ART:

 

 

Review si fotografii realizate de Mugur Popa.