Manfrotto 190CXPRO3 pe cararile abrupte ale Ceahlaului

In luna mai, Photosetup a fost partener in cadrul workshop-ului la “inaltime”, organizat de catre Grafix Studio si Culoare.Pro.

A fost un workshop indraznet la care atat organizatorii cat si participantii si-au propus sa “atace” cel mai spectaculos masiv al Carpatilor Orientali, Masivul Ceahlau.

La acest workshop, kit-ul  Manfrotto carbon 190CXPRO3 + 496RC2, l-a insotit pe Andrei Olaru, unul dintre organizatorii acestui eveniment, ocazie buna pentru a face un scurt review la acest trepied. Feed-back-ul lui Andrei precum si cateva fotografii realizate in timpul evenimentului,  le regasiti mai jos:

“Am apucat pe cărările abrupte ale Ceahlăului, împreună cu câţiva entuziaşti, degrabă doritori să surprindem măreţia legendarului munte al Moldovei. Un workshop de fotografie pe înălţimile Ceahlăului presupune ceva condiţie fizică. Spinările noastre au îndurat, cu stoicism, rucsacii în care şi-au făcut loc kilogramele de Canoane, şi Nikoane şi Sigme , trepiede şi alte alea necesare întreprinderii noastre.

Ascensiunea dificilă către cabana Dochia ne-a făcut să apreciem din plin greutatea redusă a unui trepied Manfrotto din fibră de carbon (cea mai recentă achiziţie din echipamentul nostru), faţă de masivele trepiede metalice care apăsau umerii celor mai mulţi dintre noi. Minunăţia din carbon (190CXPRO3 pe numele ei) e mai uşoară până şi decât un alt brand entry-level pe care-l folosim pentru capul fluid, la filmări cu DSLR-urile).

Trepiedul Manfrotto şi-a dovedit din plin stabilitatea pe stâncile din apropierea vârfului Toaca, unde ne-am hotărât să surprindem apusul.

Picioarele din carbon, rigide şi uşoare, se pot flexa foarte mult, permiţând poziţii extrem de stabile ale trepiedului în condiţii de teren foarte accidentat (de câteva ori a fost nevoie să poziţionăm două picioare ale trepiedului pe suprafaţă plană, în timp ce al treilea se afla într-un unghi de vreo 75 de grade faţă de verticală, sprijinit pe o stâncă).

Coloana centrală a lui Manfrotto este tot din fibră de carbon şi se poate rabata la 90 de grade faţă de axul vertical, fixându-se în poziţie printr-o clemă rigidă.

Poziţia asta ne-a permis să ne “jucăm” îndelung cu încadrări care mai de care mai fanteziste. Trepiedul n-a făcut absolut niciun efort să susţină camerele participanţilor, printre care un Canon 40D gripat şi cu un masiv obiectiv 70-300 VC USD ataşat sau un Canon 7D cu un 70-200 L. Ne-am temut de o uşoară curbare a picioarelor, dar nici vorbă.

 

 

În ceea ce priveşte capul, am ales un Manfrotto 496RC2, care adaugă ceva greutate întregii structuri, însă, chiar şi aşa, trepiedul e cel mai uşor pe care l-am întâlnit până acum. Capul e din aluminiu şi, în afară de butonul de blocare a bilei, permite şi reglarea nivelului de fricţiune asupra bilei (ceea ce, în raport cu greutatea şi dimensiunile aparatului aflat pe trepied, e o funcţie utilă, pentru că asigură un control mai precis al camerei). Talpa de prindere a camerei pe trepied este foarte stabilă (aparatul pur şi simplu înţepeneşte în momentul în care plăcuţa se blochează).

 

 

La o privire de ansamblu, Manfrotto 190CXPRO3, în combinaţie cu capul 496RC2, e o achiziţie deşteaptă (deşi nu pentru oricine: ansamblul costă în jur de 2000 de lei; probabil că un trepied de valoarea asta îşi va găsi stăpân numai în rândul entuziaştilor şi profesioniştilor). De altfel, greutatea sa extrem de mică a fost un factor decisiv în hotărârea de a-l achiziţiona, pentru că facem multe ture montane şi nu prea avem nevoie de “cărămizi” în rucsaci (ar trebui să se gândească şi Canon să facă DSLR-uri şi obiective de câteva grame…).

 

 

Ne-am despărţit în cele din urmă de minunatul Ceahlău. Pe partenerul nostru din carbon, pe care îl aşteaptă muncă de studio, l-am liniştit cu promisiunea reîntoarcerii cât mai grabnice în jgheaburile munţilor.

 

 

Articol scris de Edgar Andrei Olaru. Fotografiile apartin autorului.

Textul si fotografiile sunt preluate de Photosetup, cu dreptul autorului, caruia ii multumim pe aceasta cale pentru amabilitate.