Profil de fotograf: Horia Bogdan
Astazi vi-l prezentam pe Horia Bogdan, care a raspuns cu mare placere interviului nostru. Cu Horia ne-am intalnit prima oara la expozitia sa din Brasov – Poteca gigantilor din Irlanda si pentru ca ne-au placut lucrarile sale, am dorit sa aflam ce reprezinta fotografia pentru el.
– Cum a aparut pasiunea pentru fotografie?
– Pasiunea pentru fotografie provine dintr-o pasiune pentru natura. Stiu ca e un relativ cliseu, insa e adevarat: de mic copil mergeam in multe excursii pe vai si pe munti, cu cortul sau la diferite cazari, si exploram natural in diferitele ei forme. Unii inca isi mai aduc aminte cum pe la 7-8 ani prindeam soparle si de aduceam fetelor sa le sperii :). Oricum, pornind de la asta, am ajuns si la o facultate de biologie, iar aici, in practicile de teren, am avut nevoie sa documentez cat mai multe animale si habitate…deci mi-am luat aparat.
– Ce tip de fotografie te-a atras cel mai mult? Sau te atrage in continuare?
– Initial, si corelat cu raspunsul meu anterior, m-a atras fotografia macro. Am avut o pasiune mare pentru a fotografia reptile, amfibieni sau insecte timp de multi ani. Inca o mai am, de fapt, insa in ultimii ani recunosc cu parere de rau ca nu i-am mai acordat atat timp. Acum parca mai tare ma atrage fotografia de peisaj, sub toate aspectele ei.
– Cum ai reușit sa-ti îmbunatatești tehnica fotografica?
– Cu mult timp investit. In primul rand (si asta-i un lucru pe care multi nu-l fac dintr-un oarecare snobism) citind manualul aparatului. Intotdeauna recomand asta oricui care face un salt calitativ: de la un compact la un dSLR, sau de la un dSLR entry-level la un dSLR pro. Imposibil sa strice. Pe langa asta, am avut norocul si posibilitatea, in cateva dintre excursiile mele, sa intalnesc fotografi mult mai experimentati decat mine are au binevoit sa-si impartaseasca din cunostinte. In plus, exista o droaie de articole si carti foarte bine redactate, despre toate ramurile si aspectele fotografiei si, sa nu uitam, desigurele tutoriale de pe YouTube, fara de care procesarea imaginilor ar fi mult mai complicata.
Nu in ultimul rand, trebuie sa spun ca imbunatatirea continua si acum. Chiar si la ultima tura foto m-am intalnit cu alti fotografi excelenti si am schimbat pareri despre compozitii, setari si tehnici de procesare, invatand chestii noi unii de la altii
– De unde te inspiri?
– Pfuu…care nu sunt? Evident, in fotografia de peisaj sunt foarte multi. Probabil cel mai evident de aici (si foarte ”la moda”) este Marc Adamus. Pe langa el, din „grupul Nord-American” mai sunt si Kevin McNeal, Floris van Greugel, Chip, Philips, Michel Anderson etc., toti exceptionali. Dar mai sunt si alte tipuri de abordari ale fotografiei de peisaj, si pentru acestea exemple bune ar fi Rainer Mirau, Bruce Percy, Alex Nail, Guy Edwardes, Skarphedinn Thrainsson s.a.m.d., fiecare cu alta medota si idee de lucru. Poate pe undeva ma simt mai apropiat de aceasta a doua categorie in prezent…
Dintre fotografii macro, in schimb, trebuie neaparat sa-l mentionez pe John Hallmen, un om cu o putere de experimentare si o rabdare incredibila.
-Care ar fi activitatea ta fotografica principala?
– Pai acuma majoritatea timpului mi-l dedic peisajului. Si ma dedic si pe mine, din alte puncte de vedere. Am realizat acum vreo 5 ani ca gafai foarte tare si redepe cand urc pe un munte…nu mi-a placut. De atunci, nu mai fumez. Asa ca se poate spune ca, in cazul meu, pasiunea pentru fotografie de natura are efecte pozitive si asupra sanatatii J Nu vreau sa par snob prin chestia asta…si acuma mi-e dor de o tigara, nu voi minti. Dar probabil e mai bine asa. Si a meritat sacrificiul. Acum ma simt mai bine eu cand ma plimb in aer liber (bine, tot nu sunt eu un sprinten, dar oricum mai bine ca inainte).
In plus, fotografia de peisaj are marele merit de a-ti deschide orizontul…si la propriu si la figurat. Tot datorita ei, am o permanenta dorinta sa caut, sa cercetez locuri noi, interesante, mai mult sau mai putin (preferabil) pozate de catre altii, unde pot merge si incerca sa-mi depasesc limitele creativitatii
– Ce consideri ca te deosebeste fata de majoritatea fotografilor din acelasi segment?
– Non-stop vreau sa plec pe undeva, sa calatoresc si sa vad locuri noi. Mi-am si facut asa un pact cu mine insami: ca in fiecare an sa calc in cel putin o tara in care n-am mai fost niciodata. Momentan pactul decurge cu succes de vreo 6 ani. Evident, insa, ca nu sunt singurul care-si doreste sa mearga in stanga si dreapta, si de altfel, toti fotografii de natura si peisaj vor sa vada cat mai mult. Din punct de vedere al „stilului” fotografic, inca nu multe ma deosebesc clar de altii. Nu sunt adeptul ultra-procesarii imaginilor si tind sa redau cat mai natural peisajul pe care-l aveam in fata in fiecare imagine…desigur, incadrat asa cum mi se pare mie ca arata cel mai bine.
– Expozitii proprii stim ca ai avut, dar la concursuri ai participat sau participi in mod constant?
– Expozitii au fost cateva, asa mai recent. In luna iulie am avut o expozitie la Brasov – „Poteca Gigantilor” – in care am prezentat o parte unica a coastei Irlandei de Nord: The Giant’s Causway. In prezent, sunt discutii sa mutam expozitia si in alte orase mai mari ale tarii. Referitor la concursuri, anul trecut am participat cu succes la prestigiosul concurs The Epson International Photographic Pano Awards, unde am reusit sa obtin un Silver Award.
– Felicitari! Ce ne poti spune despre proiectele personale realizate pana acum?
– „Pactul” respectiv – de a vedea o tara noua in fiecare an – e singurul proiect care se deruleaza, si e unul mai greu decat pare la prima vedere, fiindca foarte curand raman fara destinatii apropiate. Momentan am 22 de tari la activ, anul acesta inca mai trebuie sa merg pe undeva.
Pe langa asta, impreuna cu un alt fotograf- Dan Dinu, vreau sa organizam anul viitor un workshop de fotografie in Irlanda de Nord, pe superba Causeway Coast. Ar fi un workshop inedit, de fotografie de coasta (seascape) dar nu numai…insa despre asta discutam mai pe indelete cu alta ocazie.
– Fiecare fotograf se mandrește cu doua lucruri: portofoliul lui și ’gear-ul’ pe care il are in dotare. Ce parere ai?
– Echipamentul e evident indispensabil. In momentul in care esti fotograf de natura nu prea ai cum sa mergi doar cu un body si o lentila la tine si gata. Eu am reusit, de bine de rau, sa-mi strang vreo 4 obiective cu care merg mult in turele si excursiile mele. Plaja lor focala este intre 10 si 150mm (stiu, nu e mult), dar fiecare sunt bune la altceva. Probabil pentru peisaj, cel mai des folosec obiectivul Sigma 10-20mm iar pentru macro, Sigma 150mm. Insa nu o data am folosit obiectivul de macro si la peisaj, de exemplu.
– Care sunt principalele avantaje ale produselor pe care le folositi în activitatea dvs. ?
– Actualmente folosesc cu body Canon 60D care, desi nu e un body high-end sau full-frame, are pentru mine personal un avantaj mare: ecranul rabatabil. E incredibil de facil cand pozitia aparatului pe trepied e oricare alta decat cea in fata capului, si mai cu seama, cand stau cu aparatul foarte aproape de sol (pt multe imagini macro).
Filtrele foto sunt alta categorie de echipament care sunt foarte utile pentru peisaje (in special). Incepand cu cele de polarizare, la cele neutre graduale pana la un filtru neutru de 10 stopuri, toate ajuta enorm la crearea unei imagini cat mai complexe si totodata personale.
– Ce ne poti spune despre proiectele tale de viitor?
– Vreau sa calatoresc si mai mult. Anul viitor voi ajunge cel mai probabil inca o data in Irlanda de Nord, iar pe a doua jumatate a anului…undeva si mai departe. Vreau sa invat si mai mult. Sper sa ma intalnesc cu cat mai multi fotografi buni si mai schimbam idei si opinii. Si vreau sa imi fac timp mai mult ca sa fiu mai activ pe retelele de socializare si sa pot impartasi din pasiunea asta frumoasa cu cat mai multi oameni…prieteni.
– Consideram ca prin activitatea si realizarile obtinute, te poti considera un model pentru multi fotografi aflati la inceput de drum. Ce sfaturi ai avea pentru ei?
– Sfaturi se pot da multe, dar probabil unul dintre cele mai bune este cel valabil in toate domeniile: sa invete din greselile altora. Stiu, multi zic „sa-si urmeze chemarea, pasiunea, creativitatea etc.”. Ok. Dar mai tebuie si un pic de pragmatism, in special in zilele astea. De bine, de rau, multi fotografi isi posteaza pe bloguri, pe retelele de socializare sau in diferite editoriale, toate povestile lor interesante de excursii, cu rele si cu bune. Dupa mine, acelea sunt adevarate experiente din care un incepator poate invata: pe unde sa te plimbi ca sa gasesti locuri interesante, ce echipament sa-ti duci cu tine (si aici nu ma refer doar la echipament foto), ce sa faci acolo, cand sa te culci si cand sa te scoli s.a.m.d. …toate sfaturi foarte bune. Desigur, intalnirile fata in fata sunt si mai ok, fiindca acolo pot sa puna intrebari exact despre ceea ce-i intereseaza mai mult. Pentru asta, se fac expozitii sau proiectii, lansari de carte, festivale, workshop-uri sau chiar pod-cast-uri, la care ii indemn cu tarie sa participe.
– Horia, iti multumim foarte mult si iti dorim succes in tot ce vei intreprinde si iti vomfi alaturi in proiectele tale, ca si parteneri media si nu numai.
– Si eu multumesc, asemenea.
Dreptul de autor al fotografiilor postate sunt proprietatea exclusiva a fotografului sub numele caruia s-au publicat fotografiile/articolul. Fotograful declara in mod implicit prin inscrierea imaginilor in acest proiect, ca este detinatorul drepturilor de autor asupra acestestora si isi asuma toate consecintele legale in cazul in care se dovedeste ca nu detine drepturile intelectuale asupra fotografiilor. Fotografiile publicate sunt protejate de legea Dreptului de Autor (LEGE nr.8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe ) si orice incercare de utilizare a acestor fotografii fara dreptul explicit al autorului, se pedepseste conform legii in vigoare.