Review Sigma 18-250mm, un obiectiv all-around de încredere

November 13, 2013 Photosetup

Sigma 18-250mm f/3.5-6.3 DC MACRO HSM OS a fost lansat în vara anului 2012 și vine în ajutorul fotografilor care-ști doresc să aibă totul într-un singur obiectiv. Începi de la fotografiile wide, ajungi la portrete și închei cu close-up-uri și, de ce nu, fotografii cu păsări sau chiar wildlife, în anumite limite. Asta este partea frumoasă a unui obiectiv all-around. Partea și mai frumoasă la Sigma 18-250 e că se comportă bine în toate situațiile enumerate mai sus. Să începem prin a-i studia caracteristicile tehnice.

Caracteristici tehnice

Zoom optic de aproape 14x;
Diametrul filtrului e de 62mm;
Diafragma minimă e f/3.5-6.3;
Diafragma maximă e f/22;
Distanța minimă de focalizare e de 35 de centimetri;
Are sistem de stabilizare inclus;
Compus din 13 lentile în 16 grupuri;
7 lamele de diafragmă;
Greutate de 470 de grame;
Disponibil pentru Nikon și Canon.

Și acum să vedem cum s-a comportat în anumite situații.

Înainte de toate haideți să vedem un test al zoom-ului.

În stânga veți vedea o fotografie realizată la 18mm, iar în dreapta la 250mm. Făcând repede un calcul, obiectivul, fiind în format APS-C, are distanța focală de 27-375mm – la Nikon și 28,8-400mm la Canon. Diferența vine din cauza faptului că Nikon-ul are raportul de mărire pe DX de 1,5x, iar Canon de 1,6x.

Ne-am convins de cât de mult ne putem apropia de subiect și am zis să trecem la pasul următor, de la a fotografia de la distanță subiectul la a-l fotografia de cât mai aproape. Vorbim mai precis de testul close-up.

Distanța minimă de focalizare este de 35 de centimetri de la planul senzorului. La 18mm ca la 18mm, dar să vedeți cum e la 250 toată treaba asta. Te aproprii de un raport de mărire destul de ridicat. Uitați ce ne-a ieșit nouă. 🙂

Înainte de toate vedem în partea stângă o fotografie făcută la cea mai mică distanță de focalizare la 18mm, iar apoi una la 250mm, ambele cu diafragma deschisă la maxim – f/3.5 – f/6.3, după caz.

Și acum iată câteva fotografii close-up pe care le-am realizat. Obiectivul separă foarte bine subiectul de fundal, mai ales la capătul tele. Puteți obține close-up-uri tare reușite cu puțină creativitate și subiecte frumoase.

Apoi am vrut să-l testăm în condiții mai dificile de iluminare. L-am pus direct cu fața la soare pentru a-l vedea cum se comportă. Rezultatele ne-au încântat ochii, iar apusul pe care l-am fotografiat a făcut ca testul să fie mult mai plăcut. Haideți să trecem puțin prin două puncte de referință. În stânga vedem cum arată soarele fotografiat la f/3.5, iar în dreapta la f/16.

Și acum să ne uităm la cum ne-au ieșit fotografiile cu apusul. Să fiți pe fază în perioada asta că luna noiembrie oferă unele dintre cele mai frumoase apusuri de pe parcursul întregului an. Sunt subiecte frumoase de fotografiat.

Și după ce soarele a apus a trebui să schimbăm macazul. Ne-am lăsat în baza sistemului de stabilizare că altfel nu mai aveam ce face. Și a dat roade, să știți. Ne-a salvat cu mare putere următoarele cadre. Și nici rațuștele astea sălbatice (sau domesticite în Tineretului?) parcă n-aveau stare deloc. 🙂

În spre finalul testului am vrut să verificăm și cât de corect din punct de vedere e obiectivul. L-am pus să ne reproducă niște contraste în lumina puternică din mijlocul zilei, să focalizeze (și a făcut-o bine și precis) cu soarele în față și să scoată liniile drepte ale clădirii Crystal Tower. A trecut toate testele. Se pare că-i un elev silitor și conștiincios. 🙂

Am testat obiectivul în tot felul de situații și nu am fost deloc dezamăgiți. Poate și pentru că ne e la inimă și fotografiem de fiecare dată cu drag de el. Ce putem spune cu maximă obiectivitate e că Sigma 18-250mm e clar o variantă de luat în calcul atunci când vreți să vă luați un obiectiv all-around. Face față cu bine tuturor provocărilor și vă oferă calitatea de care aveți nevoie. Vă lăsăm în încheiere cu alte fotografii realizate cu acest obiectiv.

Lumină bună, dragilor!